niciodata nu m-am priceput la gasit titluri, pus etichete. n-am cautat tipare. ci mai degraba am luat lucrurile asa cum au venit. de-a valma. si viata singura le-a pus lucrurile gramajoare , unele intr-o parte, altele intr- alta. de cate ori imi trec astea prin cap, mi-a amintesc zambind pe bunica-mea. se aseza ca o turcoaica in mijlocul curtii cu un ditamai ciomag frumos sculptat si-si batea tecile de fasole cu el pana boabele ostoite se asezau cumintele in stanga ei si tecile de-a dreapta. dara pana se asezau, faceau , in bataia vantului si ciomagului mii de piruete spectaculare , unele se asezau pentru un scurt timp pe leandrul din apropiere, altele se duceau cu vantul si nu se mai intorceau iar altele iti ramaneau alaturi.